Istoria Republicii Moldova reprezină o complexitate din evenimente, încercări şi eşecuri, dominaţie şi glorie. Cercetătorii arheologi atestă faptul că omul a locuit aici cu 7000 de ani Î.C. Există destule dovezi că acest teritoriu a fost populat încă din timpurile epocii Paleolitice.

   Actualmente există mai multe teorii asupra originii numelui de „Moldova”. Una ar fi ca numele îi vine de la râul cu acelaşi nume, pe valea căruia s-a format primul nucleu al noului voievodat. Potrivit cronicilor medievale, numele rîului ar veni de la Molda, căţeluşa voievodului maramureşean Dragoş de Bedeu.

    În antichitate teritoriul Moldovei era locuit de daci, care mai apoi în anul 101-106 au fost cucerită de romani. Deşi teritoriul ocupat de romani era partea de sud, rocesul de romanizare se face foarte simţit datorită legăturilor economice dintre dacii romanizaţi şi dacii liberi. În secolul al 13-lea aceste ţinuturi au fost ocupate de tatari, urmare a invaziei tataro-mongole din 1241. În sec. al XIV Moldova apare in calitate de stat independent. Primul document care se refera la “Tara Moldovei“ dateaza cu anul 1359 d.C. La acel moment ea se afla sub suzeranitatea politică a Imperiului Ungar, Regatului Polonez şi Imperiului Otoman.

   Pe vremea lui Dragoş din Bedeu (1347-1348), Moldova nu depăşea ţinutul dintre Carpaţi, râurile Ceremuş şi Siret, de o parte şi de alta a râului Moldova. În anul 1426, domnul Moldovei Alexandru cel Bun extinde teritoriul ţării, profitînd de situaţia grea în care se afla Ţara Românească, şi pune stăpînire pe Cetatea Chilia. De asemenea în acea perioadă Pocuţia reveni Poloniei, Ţara Românească îi cedă Moldovei ţinutul de la Dunăre la mare. Perioada de glorie a statului moldovenesc este legat de anii domniei lui Ştefan al III (1457-1504), numit şi Ştefan cel Mare şi Sfînt. Acest conducător a avut un rol strălucit în istoria ţării, ştiind să apere suveranitatea Moldovei în confruntările cu ostirile regale ungare şi poloneze, a hanilor Crimeii şi cu ienicerii turci. În timpul domniei sale Moldova deveni la întinderea şi puterea ei maximă. În acele timpuri nici unei ţări nu i-a reuşit să cotropească Moldova. El a dus 48 de bătălii dintr-e care 47 cu victorie, astfel în cinstea fiecării victorii a construit 47 de biserici pe acele locuri. Dintre domnii care l-au urmat lui Ştefan cel Mare, s-au evidenţiat pozitiv doar patru: Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Vasile Lupu şi Dimitrie Cantemir.

   În 1792, prin Tratatul de la Iaşi, Imperiul Otoman a fost forţat să cedeze teritoriile deţinute în regiunea care acum se numeşte Transnistria, Imperiului Rus. Astfel, Imperiul Rus a ajuns să aibă o frontieră comună cu Moldova. După războiul ruso-turc din 1806-1812, prin Tratatul de la Bucureşti din 1812, Imperiul Rus anexă trei noi teritorii: ţinuturile turceşti Hotin şi Bugeac, şi ţinutul moldovenesc dintre Prut şi Nistru, fomînd o nouă gubernie cu denumirea de Basarabia. În 1859 Principatul Moldovei se uneşte cu Ţara Românească într-un singur stat, numit ulterior România, prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate, în persoana lui Alexandru Ioan Cuza.

   La 2 decembrie 1917, folosindu-se de slăbiciunea Rusiei cauzată de revoluţia comunistă a bolşevicilor, Sfatul Ţării, organl legislativ de la Chişinau, proclamă Republica Democrată Federativă Moldovenească, ca parte componenta a Republicilor Federative din Rusia, iar la 24 ianuarie 1917 acelaşi organ legislativ proclamă independenţă de Rusia şi creareză Republica Democratica Moldovenească. La 27 martie 1918 prin decizia majorităţii membrilor Sfatului Ţarii, noua democraţie proclama Marea Unire cu Romînia care sa efectuat prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acţiunii românilor în conjunctura favorabilă datorată primului război mondial.

   Ca urmae a Pactului sovieto-german Molotov-Ribbentrop şi a Protocolului secret din anexa, la 26 iunie 1940, Uniunea Sovietica, reuşeşte sa ia controlul asupra Basarabiei prin acţiuni armate, România acceptînd ultimat-umul sovietic de evacuare de pe acest teritoriu în 48 ore. Noua Republică Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) a fost creată.

   Spre sf. anilor 1980 în Moldova a început mişcarea de eliberare naţională. Limba română (oficial numită moldovenească) a căpătat statut de limbă de stat/oficială. La 31 August 1989 a trecut de la alfabetul chirilic la cel latin, urmare a presiunilor sociale şi a votului istoric din Sovietul Suprem al RSSM.

    La 27 august 1991, Republica Moldova a obţinut independenţa sa şi a devenit stat suveran, adoptînd drapelul propriu (tricolorul) şi imnul de stat naţional.

    Însă această independenţă nu a fost susţinută de toţi. Confruntările în interiorul ţării, care au dus la un scurt dar sîngeros război, au început atunci cînd separatiştii de la Tiraspol, fosta capitală al RASSM, susţinuţi militar de Armata 14-a Federaţiei Ruse, au reuşit să ia controlul teritoriului din stînga Nistrului (cu excepţia a 6 localităţi, unde localnicii au opus rezistenţă) şi a oraşului Tighina din partea Prutului proclamîndu-se Republică Moldovenească Transnistreană. Actualmente aceasta nu este recunoscută de nici o ţară din lume.