Mănăstirea Bocancea este situată în satul cu acelaşă nume, raionul Sîngerei, la 105 km de Chişinău, sau 40 km de Bălţi. Numele mănăstirii vine de la numele proprietarului moldovean al moşiei Leon Bocancea. Istoria acestei aşezări monahale este legată nemijlocit de funcţionarea mănăstirii Hîrjăuca. În Arhiva Naţională a Moldovei se păstrează o notă istorică legată de mănăstirea Hîrjăuca şi Bocancea. De aici putem afla că în anul 1865 şi 1868 din toată suprafaţa pădurii mănăstirii Hîrjăuca au fost vîndute, cu permisiunea Sfantului Sinod, guvernamental 400 desetine. Astfel pe banii obţinuţi, sub stareţia arhiepiscopului de Chişinău, Antonie, au fost cumparate 1032 desetine de pămînt nelocuit din componenţa moşiei Ciuciueni, judeţul Iaşi, de la proprietarul Leon Bocancea, cu scopul ca aici să se mute cu traiul locuitorii satului Hîrjăuca, care erau prea aproape de mănăstire. Însa sătenii refuzaseră sa se mute şi arhiepiscopul Antonie a fost nevoit sa întemeieze pe această moşie o gospodarie călugărească, careia i s-a zis multa vreme Antonovca.

   Deja în anul 1869, pe aceste locuri, pe mijloacele mănăstirii Hîrjăuca, sa început zidirea bisericii din piatră. Peste trei ani, în anul 1872, construcţia era deja încheiată, şi noua biserică la 29 iunie 1872 este sfinţită de Prea Sfinţia Sa Pavel, episcop al Chişinaului şi Hotinului, în numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

  Despre soarta acestui schit ne mai relateaza arhimandritul Melchisedec Dimitriu: "Fiind departe de mănăstirea Hîrjăuca, iar dupa exproprierea din 1917 luîndu-i-se tot pămîntul, schitul acesta a ramas aproape nelocuit şi în părăsire. De aceea, în anul 1920 exarhul mănăstirilor basarabene, arhimandritul Visarion Puiu, cere Arhiepiscopiei Chişinăului ca schitul să fie despărţit de Hîrjăuca şi dat în grija unui staret propriu, care să poată griji de aproape măcar de vatra ce i s-a lăsat, dandu-i-se numele Bocancea, dupa numele fostului proprietar moldovean al moşiei."

  In perioada comunista, ca şi multe alte lăcaşe sfinte, Bocancea a fost devastate, iar ultimul staret al mănăstirii, staretul Esanu, a fost nevoit să se retragă peste Prut. Biserica ca multe pe atunci a fost transformată în depozit de grîne, apoi în uscătorie de tutun. Staretia a fost dată în folosinţă, brigăzii de tractoare, iar în chiliile de lîngă biserică s-a instalat grădiniţa pentru copii satului.

   În anul 1991 are loc reînfiinţarea schitului Bocancea, de către ieromonahul Bartolomeu, ca mirean Victor Sîrbu.

  Construcţia lăcaşului este obişnuită. Acesta are o formă dreptunghiulară, fără absidele laterale. Biserica are un pronaos mic, despartit de naos prin doi stîlpi în formă pătrată. Deasupra pronaosului se înalţă turla clopotniţei.Absida altarului are formă semicirculară, diaconicul şi proscomdiarul se evidenţiază în exterior prin doua camere-anexe. Pictura interioară la fel este simplă. În partea vestică a bisericii este anexat un corp de case care include: trapeza, bucătăria şi cateva chilii.

  Între anii 1994-1997 au loc lucrări de reparaţii sub patronajul mănăstirii Hîncu. În anul 1998, lăcaşul redevine independent, transformîndu-se în mănăstire de călugări. Lucrările de construcţie şi reparaţii au loc şi astăzi, fără a afecta cumva slujbele.