Municipiul Bălţi pe parcursul istoriei sale urbane de nici două secole a purtat două simboluri heraldice. Primul simbol utilizat a fost stema ţinutului basarabean Iaşi (din 1884 – redenumit în ţinutul Bălţi), cu capitala la Bălţi, aprobată de împăratul rus Nicolae I la 2 aprilie 1826. Stema reprezenta un scut dreptunghiular, ascuţit în partea de jos (scut francez), încadrat într-un chenar, pe câmpul căruia este plasat profilul stâng al unui cap de cal. Culoarea câmpului stemei este roşie, iar capul de cal era reprezentat ca fiind de argint.

  În documentele oficiale simbolica stemei se explica astfel:

  „Fost stemă a ţinutului Iaşi de pe timpul stăpânirii turceşti reprezenta un cal, dar întrucât după anexarea Basarabiei la Rusia o parte din ţinut a intrat în componenţa acesteia, iar alta a rămas sub suzeraniatatea Turciei, în amintirea acestei separări stema ţinutului reprezintă un cap de cal pe un fundal roşu”.

  Stema judeţului Bălţi, de la 1826, simboliza divizarea ţinutului istoric moldovenesc Iaşi, din care făceau parte Bălţii până în 1812, al cărui însemn heraldic era un cal întreg.

Originea calului din stema ieşeană n-a fost până în prezent explicată suficient. Pentru judeţul basarabean Iaşi=Bălţi, însă, pe parcursul secolelor XIX-XX, au fost invocate drept posibile explicaţii comerţul larg cu cai din judeţ, iarmaroacele de cabaline de la Bălţi şi stepa Bălţilor, interpretatorii făcând abstracţie de faptul că calul ca element heraldic apare pe stema ţinutul Iaşi cu mult înainte de secolul XIX. Unele instituţii judeţene şi orăşeneşti pe parcursul activităţii lor utilizau însemne proprii unde este folosită stema oraşului (zemstva, de exemplu).
Această stemă era una judeţeană. În aceeaşi calitate ea a fost reaprobată pentru judeţul Bălţi în 1928, şi pentru judeţul Bălţi existent în anii 1999-2003.

   Stema municipiului Bălţi a fost introdusă prin decretul regal din 31 iulie 1930 şi avea următoarea descriere oficială:
„Pe scut roşu, o movilă de argint, în vârful căreia stă îngenuncheat un arcaş moldovean, de argint, întinzând arcul spre stânga. Totul susţinut de o apă undată albastră, din care ies la stânga şi la dreapta movilei câte o trestie de papură, de aur, cu trei foi tot de aur. Scutul timbrat de o coroană murală cu şapte turnuri simbolizează vechea strajă ostăşească şi luptele din această regiune a Moldovei”. Este evident, de asemenea, că apa undată şi firele de papură apăreau în calitate de mobile grăitoare, cu referire la denumirea oraşului. Această stemă a fost cea de-a doua emblemă heraldică a oraşului de la confluenţa Răutului cu Răuţelul şi prima stemă proprie a oraşului.

  Iniţial, coroana murală era formată din 5 tunuri ce desemnau reşedinţa de district. În 1930, coroana murală este înlocuită cu cea alcătuită din 7 tunuri, care semnifică statutul de municipiu pe care-l avea oraşul Bălţi .

  În epoca sovietică stema oraşului Bălţi a fost dată uitării în mod conştient. În anii 70 ai secolului XX a fost elaborată o nouă stemă: pe fondalul întreprinderilor industriale era reprezentat eroul din povestea Strâmbă Lemne. Stema reprezenta forţa şi progresul comunismului în dezvoltarea oraşului.

  Stema municipiului Bălţi adoptată în 2006

  Odată cu renaşterea naţională din anii ’90, urba a reluat uzul stemei din perioada interbelică, dar din 1996, autorităţile au decis folosirea stemei judeţene de la 1826. Astfel, cele două herburi au intrat într-un conflict politic. Naţionaliştii susţineau stema cu arcaşul, iar românofobii – stema cu cap de cal. Un motiv invocat de cei din urmă este orientarea arcului spre stânga, alolingvii au declarat că nu-i bine ca săgeata acestuia să ţintească spre răsărit, adică spre Rusia [48]. Proiectul stemei noi a fost îngheţat până în 2006.
În iarna anului 2005 primarul municipiului, Vasile Panciuc, a lansat propunerea Comisiei Naţionale de Heraldică de a reveni asupra stemei, de a o definitiva conform normelor. La 30 martie 2006 Consiliului Municipiului Bălţi a aprobat nou blazon al urbei. Noua stemă a municipiului Bălţi reprezintă:

  „Scut dungat de douăsprezece piese de argint şi albastru, peste care broşează un arcaş în picioare, cu faţa şi mâinile de carnaţie, purtând straie şi încălţări roşii, armură de aur, spadă la şold şi tolbă cu săgeţi în spate, de acelaşi metal, şi trăgând spre senestra dintr-un arc, de asemenea de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de argint cu şapte turnuri. Suporţi doi cai cabraţi afrontaţi, de argint”.

  Concomitent a fost elaborat şi adoptat noul drapel al municipiului Bălţi, care este de fapt şi primul în istoria sa, reprezintă: o pânză dreptunghiulară (1 x 2), tăiată alb şi albastru şi purtând în mijloc un scut heraldic (înalt de 1/2 h a pânzei) cu stema mică a municipiului Bălţi: dungat de douăsprezece piese, alb şi albastru, peste care broşează un arcaş în picioare, cu faţa şi mâinile de carnaţie, purtând straie şi încălţări roşii, armură galbenă, spadă la şold şi tolbă cu săgeţi în spate, de aceeaşi culoare, şi trăgând spre senestra dintr-un arc, de asemenea galben.

  Explicaţia noilor simboluri este următoarea:

  Scutul dungat de douăsprezece piese de argint şi albastru, simbolizează prin procedeul armelor grăitoare denumirea oraşului, care reprezintă forma de plural a substantivului comun „baltă”. În heraldică, argintul este smaltul apei, iar albastrul culoarea cerului, în această stemă – a cerului reflectat în oglinda apei.

  Arcaşul, mobila principală a scutului heraldic, este păstrat din prima stemă municipală, aprobată la 31 iulie 1930. În stema de la 1930 arcaşul simboliza „vechea strajă ostăşească şi luptele din această regiune a Moldovei”. Semnificaţia nu s-a schimbat nici în stema nouă. În noul blazon arcaşul a fost îmbrăcat în straie şi armură ca un arcaş din armata moldovenească din timpul lui Ştefan cel Mare.

  Coroana murală de argint cu şapte turnuri care timbrează scutul heraldic semnifică statutul de municipiu vechi pe care îl are oraşul Bălţi.
Suporţii stemei – doi cai de argint afrontaţi – simbolizează unităţile administrativ- teritoriale istorice din care a făcut parte localitatea. Calul din dextra se referă la ţinutul istoric Iaşi, cu capitala la Iaşi, a cărui stemă a fost un cal trecând. Calul din senestra se referă la ţinutul/judeţul basarabean Iaşi/Bălţi, a cărui reşedinţă a fost întotdeauna la Bălţi