Cetăţile reprezintă o pagină aparte din istoria Moldovei. Majoritatea cetăţilor au fost construite în epoca medievală în cnezatul moldovenesc, pentru apărare de duşmani. Unele au fost construite de gospodarii simpli, acestea erau ridicate din piatră simplă şi nu erau prea voluminoase. Cu mii şi sute de ani în urmă strămoşii noştri au construit cetăţi la Nistru, ele fiind mărtirii, jertfe ale neamului, pentru apărarea ţării şi a lumii creştine. Exemplu pot fi acele fortificaţii ce s-au păstrat de-a lungul istoriei acestui pămînt, cetăţi ridicate cîndva pe muchii de deal. La o depărtare de 700-800 ani în urmă în regiunea Nistrului arheologii atestă un şir de cetăţi, care au stat de strajă, de patrulare şi de război la frontierele ţării. Acestea eprezintă un număr mare : La Şanţ, Gorodoc, La trei Cruci, Movila lui Iosif Pastuh, Zamca, Baba Neagră, Şanţul Turcului, La Şanţ, s.a. Alte cinci cetăţi ce datează cu o vechime de 2000-2800 ani pot fi găsite în harta lui Ptolomeu: Vibantavarium Carrodunum, Clepidava, Maetonium şi Eractum.

    Următorul brîu de Cetăţi la Vadurile Nistrului apare la sfîrşitul sec. XIV – începutul sec. XV, cu o ulterioară reconstrucţie a lor, pe parcursul domniilor a celor mai iscusiţi domnitori: Alexandru cel bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, cetăţile: Soroca, Hotin, Tighina, Orheiul Vechi, Cetatea Albă. Apoi apar ansambluri întregi compuse din turnuri, valuri de pămînt, şanţuri şi ziduriri din piatră.