  
|
Proprietarul Mihail Bogus, acapărînd moşia familiei Rudi, a ruinat şi mai mult mănăstirea, luînd cu forţa via, livada, prisaca, păşunile. Familia Bogus a fost înmormîntată pe teritoriul schitului părăsit de călugariţe în anul 1846, care şi în prezent păstrează o piatră de mormînt în partea stîngă a bisericii, cu înscripţia numelui "Mihail Bogus, decedat în 1856". Alături de el se află şi mormintele fiicelor sale. Pe peretele stîng al nartexului din biserică se mai găseşte încă o inscripţie funerara: "Aici se odihnesc trupurile ctitorilor sfîntului locaş Teodor si Andronachi Rudi". Prin decizia autorităţilor eparhiale biserica rămasă de la schitul Rudi, este închisă în anul 1846, şi dată sub supravegherea parohiei din satul Rudi de Jos. Mai tirziu, proprietar devine un oarecare Mihail Rosea, ruda apropiata a lui Bogus, care transformă mănăstirea în locuinţă pentru servitori. În timp, complexul monastic a fost abandonat. Casele s-au ruinat şi s-au distrus. Mănăstirea îşi reia activitatea la 24 octombrie 1921, prin străduinţa arhimandritului Visarion Puiu, fiind aprobată şi restaurarea ei. În anul 1948, arhipastorul Benedict al Chişinăului, a fost silit de sovietici să închidă mănăstirea. Averea locasului sfînt a fost confiscată, iar călugării s-au refugiat pe la alte mănăstiri. După aceasta în mănăstire s-a instalat casă de copii, iar mai tîrziu în spital de fiziatrie pentru copii, cu şcoală. Biserica Sfînta Treime a fost folosită şi ca depozit. Spitalul a fost desfiinţat în anul 1990, manastirea pustiind un an. În anul 1992, în mănăstire au venit şi s-au aşezat trei călugari: parintele Melchisedec si încă doi călugari din România. În anul 1993, încep lucrările de reconstrucţie a mănăstirii. Peste un an, s-a început şi restaurarea bisericii de vară Sfînta Treime. Mănăstirii Rudi este una deosebită, prin arhitectura ei de un caracter moldovenesc, care aminteşte de bisericile Moldovei medievale din sec. XVI-XVII. Planul bisericii este treflat, pereţii ei avînd grosimea de aproape un metru. Tinda se afla în partea sudică a bisericii, iar turla este susţinută prin sistemul de arcuri semicirculare suprapuse, numit uneori "boltă moldovenească". Majoritatea călugăriţelor de aici sunt tinere. Ele însă nu consumă carne, lucru strict interzis prin regulamentul intern al mănăstirii. În schimb, la fiecare prînz, în mod obligatoriu, se serveşte cîte un păhăruţ de vin roşu, folositor pentru vigoare şi sănătate. Toaca bate trezirea la ora 5 dimineaţa, iar stingerea e pe aproape de miezul noptii. Pregătindu-se de culcare, maicele îşi petrec orele de seară fie citind cărţile sfinte, fie îndeletnicindu-se cu lucrul manual. Pentru ca, de cu zori, din nou să-l laude pe Domnul şi, cu răbdare şi smerenie, să se roage pentru binele tuturor.
MANASTIREA „SF. TREIME”
|
|
