  
|
Al doilea document ce vorbeşte despre mănăstire aeste cartea domnească de danie din 10 februarie 1429. redenumita mai tarziu in Capriana, de la Chiprian, primul egumen al manastirii. Numele lui Chiprian este pomenit şi în două hrisoave ale lui Ştefan cel Mare, din anul 1470. În anul 1545 Petru Rareş, domnitorul Moldovei (1527-1538), zideşte la Căpriana o biserica din piatră într-e anii 1541-1546, cu hramul Adormirea Maicii Domnului şi îi dăruieşte mănăstirii o evanghelie în limba slavonă, scrisă pe pergament, legată în coperţi din lemn şi îmbracată cu argint. Pe prima pagină a copertei este gravat următorul text: „Cucernicul şi de Hristos iubitorul Ioan Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al întregului pămînt Moldovlah, şi doamna lui Elena, şi fiii lor - Ilias Voievod, Ştefan si Constantin, facut-au şi înfrumuseţat-au aceasta tetraevanghelie şi dat-o-au intru ruga lor în mănăstirea din nou ridicată a Adormirii Preacuratei Născatoare de Dumnezeu, ce se numeşte Căpriana, în anul 7053 (1545) luna octombrie". Datorită declinului economic şi stagnării culturale, în sec al XVII-lea, manastirea Căpriana a trecut printr-o perioadă mai dificilă. Abia dupa anul 1813, cînd mănăstirea este preluată în administrare directă de către Mitropolia Chişinăului, datorită mitropolitului Gavriil Banu1escu-Bodoni la mănăstire se înregistrează o revigorare a vieţii monastice. În anul 1820, sub îndrumarea lui arhimandritul Chiril Andrionopolis, se repară biserica Adormirii Maicii Domnului, unde şi a fost îngropat arhimandritul Chiril şi Mitropolitul Basarabiei Gavriil Banulescu BodoniÎn 1837 mănăstirea a fost închinată în două rînduri mănăstirii Zograful din Sfîntul Munte Athos, prin staruinţele monahilor atoniţi, arhiepiscopul primind în schimb mănăstirea Hîrjăuca. Mănăstirea s-a aflat sub directa carmuire a mănăstirii Zograful pînă la 9 martie 1873. În anul 1840 se zideşte biserica de iarnă Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, pe ruinele unei biserici mai vechi, care este transformată mai tarziu în trapeză. Cu aceasta ocazie, acoperişul bisericii (care iniţial semăna cu cel al bisericii mănăstirii Neamţ) a fost modificat după caracteristicile arhitecturii ruseşti. În anul 1920 trapeza mănăstirii devine biserică, închinată Sfîntului Ierarh Nicolae. La 29 iunie 1940, a doua zi după ocuparea Basarabiei de catre trupele sovietice, mănăstirii i-a fost confiscată toată averea, iar ultima slujba religioasă a fost oficiată la 25 octombrie 1962. A doua zi mănăstirea a fost închisă, Ieromonahii s-au refugiat pe la alte parohii, iar călugării şi fraţii au fost alungaţi. Statul sovietic a declarat mănăstirea Căpriana monument de arhitectură, ocrotit de stat, dar în acelaşi timp aici au început javurile şi distrugerea mănăstirii.Dupa anul 1962, ansamblul monastic a fost transformat în sanatoriu pentru copiii tuberculoşi. Trapeza mănăstirii a fost transformată în salon de petreceri, unde se organizau serate, petreceri, nunţi. În anul 1989, după cinci sute de ani de întrerupere, prin hotararea Consiliului de Miniştri al Republicii Moldova, mănăstirea Căpriana a revenit la fireasca sa menire. Primul staret al mănăstirii a fost arhimandritul Iosif Gargalac, fost staret la mănăstirea Suruceni. Tot atunci se deschide un seminar Teologic care, peste doi ani, va fi mutat la mănăstirea Noul Neamţ din Chiţcani. După retragerea staretului Iosif, mănăstirea a fost condusă din 1989 pînă în 1992 de ieromonahul Serafim, care a continuat reconstrucţia mănăstirii. În perioada 1994 – 1997 a fost reconstruită fosta trapeză, transformată în biserică de iarnă.
MăNăSTIREA „ADORMIREA MAICIIDOMNULUI”
|
|
.jpg)
.jpg)
.jpg)
