Manastirea Hîrjăuca este situată, în apropierea mănăstirii Hîrbovăţ, în satul Hîrjăuca, raionul Călăraşi, la aproximativ 60 km de Chişinău. Conform unor date mănăstirea a fost întemeiată în jurul anului 1740. Se spune că schitul de călugări a fost înalţat pe malul pîrîului Hîrjăuca, de către un bătrîn Teodosie, cu bănuite proprietăţi tămăduitoare, pe moşia boierului Niculiţă. Prima biserică durată a fost din lemn, iar hramul ales era Adormirea Maicii Domnului.
După o alta versiune, mănăstirea Hîrjăuca a fost întemeiată în anul 1750 de un monah, Inochentie Sava, din tîrgul Călăraşi. Acesta ar fi înzestrat, împreună cu unchiul său, Miron Badica, mănăstirea, dandu-i moşia Şipoteni.
Ansamblul arhitectural al mănăstirii s-a format la sfârşitul anilor 30 ai secolului XIX. Din anul 1846 mănăstirea devine arhierească. Biserica Înălţarea Domnului a rezistat într-e anii 1820-1836, este clădită din piatră pe locul uneia din lemn, purta anterior hramul Adormirii Maicii Domnului. Biserica de iarnă Sf. Spiridon, din piatră a rezistat de asemenea în aceeaşi perioadă, mai exact între anii 1869-1872.
În anul 1917, în timpul revoluţiei, soldaţii rusi au distrus complet mănăstirea. Dar deja după anul 1918, cînd Basarabia a fost eliberată şi unită cu Romania, viata mănăstirii a început să se normalizeze. În contribuţia lui arhiereul Nicodin al Huşilor, viitor patriarh al României, s-a extins biblioteca mănăstirii, în care au fost aduse cărţi vechi din Iaşi, Bucureşti, sunt ridicate şi celelalte construcţii: trapeza, corpuri de chilii. Pînă în anul 1936, mănăstirea Hîrjăuca era considerată drept una dintre cele mai prospere din Basarabia. Însă peste patru ani, lăcasul este transformat în cazarmă pentru ostaşii sovietici. În anul 1947, arhiepiscopul Chişinăului, rusul Nectarie Grigoriev, fidel guvernanţilor comunişti, decide din motive de precaritate economică închiderea mai multor mănăstiri. Astfel, în anul 1953 mănăstirea este închisă. În perioada sovietică, la doi ani de la închidere, mănăstirea este transformată în casă de odihnă, iar din anul 1958 în sanatoriu, cu numele Moldova Sovietică, iar mai tîrziu Codru. Mormintele preoţilor şi ctitorilor sunt distruse, terenul nivelat, iar în timpul existenţei sanatoriului chiliile monahilor sunt transformate în saloane. Tot atunci catapetesmele poleite cu aur ale vechii biserici de vară, foarte multe icoane împreună cu biblioteca, au fost arse prin decizia mitropolitului. Biserica cu hramul Înălţarea Domnului devine club de dans şi de tras la ţintă. Prin aceleaşi distrugeri trece şi biserica de iarnă Sfântul Spiridon. Această biserică suferă un incendiu devastator în 1991, rămînînd, în cumplită păragină.
Mănăstirea a fost redeschisă abia în anul 1993, primind de la gospodăria agricolă din localitate 2 ha de pămînt arabil, iar în anul 1995 încă 10 ha. Astfel, în toamna anului 1994, a fost resfinţită Biserica Înalţarea Domnului. Aceasta biserica se aseamana arhitectural cu Catedrala din Chişinău, care a fost ridicată în aceeaşi perioadă.
Abia în anul 1998, este eliberată clădirea stareţiei, care dupa restaurare, este şi sfinţită. Tot atunci au fost cedate trapeza şi un corp cu un etaj de lîngă biserica de iarnă. La sfârşitul primului deceniu de după 2000, aici au loc lucrări de restaurare.
Echipa de restauratori a păstrat, ca o mărturie a trecutului, peretele din stânga altarului, unde se văd şi astăzi urmele lăsate de săgeţile, pe care le-a primit chipul Mântuitorului.
MANASTIREA „INăLŢAREA DOMNULUI”
Satul Hârjauca, raionul Călărasi.Tel.: (+373 244) 72-291, 72-302, mob.: (+373) 690-94-196