Manastirea Veverita este o aşezare monastică recent formată, situata la marginea satului cu acelaşi nume, raionul Ungheni. Din datele disponibile aflăm că mănăstirea a fost întemeiată prin anii 1922-1924, o biserică frumoasă, hramul careia nu se cunoaşte. Pe timpul perioadei sovietice, în anul 1948, mănăstirea Veveriţa a devenit temporar schitul mănăstirii Capriana, iar în anul 1952 a fost închisă definitiv. În acea vreme unii călugări închişi în temniţe, altii sau refugiaţi, iar doi din ei, Antonie şi Tarasie, după anul 1960 refuzînd să părăsească satul au fost ucişi de către sovietici. Clădirile mănăstirii au fost distruse de în folosul gospodariei agricole din localitate. Biserica a fost folosită ca depozit, iar mai tîrziu a fost folosită în calitate de grajd. În anul 1985, biserica a fost incendiată. Peste mulţi, în anul 1993, mănăstirea a fost reînfiinţată, astfel a cauzat dispute între Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei pentru stăpînirea asupra acesteea.
În august anului 1994, mai la deal de biserica ruinată, s-a pus fundaţia bisericii de iarnă cu hramul “Maica Domnului Tuturor Sfintilor”, a stareţiei şi chiliilor pentru monahi.
Construcţii ei are un plan deosebit; aripa dreapta, unde se află biserica de iarnă, este
realizată în stil rusesc, iar cea stîngă în stil gotic. Deasupra tindei, care împarte clădirea în doua, se înalţă o clopotniţă în stil gotic, cu înălţimea de 35 m. Forma interioară a bisericii de iarnă este dreptunghiulară, fără delimitări între pronaos şi naos. Altarul este desparţit de naos prin iconostasul simplu. Tavanul bisericii este drept, iar peretii sunt impodobiţi cu diferite icoane. Pe acoperiş, deasupra naosului, se înalţă trei turle.