Manastirea Zloti este sitaută în sudul Republicii Moldova, la 45 km de la Chişinău, sau la15 km de orăşelul Cainari. Denumirea mănăstirii este preluată de la un sat vecin cu acelaşi nume, şi în traducere din slava veche înseamnă "monede de aur". Această mănăstire se înalţă pe locul vechiului locaş, de la care nu s-a pastrat nici măcar fundaţia.
Vechea mănăstire Zloti a fost întemeiată în anul 1941 de ieromonahul Grigore venit aici de la mănăstirea Noul Neamţ şi egumenul Serafim Dabija, venit în aceste locuri de la mănăstirea Suruceni.
Potrivit unei legende, legată de acest schit, în sec. XIX-lea, unui cioban i sa arătat Maica Domnului, spunînd ca peste un secol pe acest loc se va înalţa o mănăstire.
Schitul aparţinea Episcopiei din Tighina şi după caţiva ani a devenit mănăstire independentă.
Însă în anul 1949, mănăstirea este închisă de către sovietici, iar părintele Serafim a fost deportat în Siberia. Toată averea mănăstirii a fost transmisă mănăstirii din satul Suruceni. Gospodaria agricolă din localitate a transformat biserica manastirii în grajd, iar chiliile în depozite. În anul 1970 complexul monastic a fost distrus totalmente. În martie anului 1995, fosta aşezare monahală Zloti a fost reînfiinţată ca schit al mănăstirii Noul Neamţ. Proiectul noii biserici a fost elaborat de arhitecţi din Tighina. Fundatia bisericii are hramul Sfîntul Gheorge. Ea a fost sfinţită în august 1995 de staretul mănăstirii Noul Neamţ, arhimandritul Dorimedont.
În anii 1995-1996 a fost construit un corp de case. Stareţia include în sine bucătăria şi trapeze. Toto în aceeaşi perioadă a fost sfinţit paraclisul Maicii Domnului, care se afla în apropierea bisericii principale.Acesta este un paraclis mic, dreptunghiular, cu tindă, deasupra căruia se înalţă o clopotniţă. Interiorul paraclisului este simplu, pereţii sunt împodobiţi cu icoane, pictate de monahul Iov, numele de mirean Mihail Boboc.
Din anul 1998, toate slujbele sunt oficiate în acest paraclis în limba rusă, pentru că majoritatea satelor din împrejurimi sunt populate de ruşi şi găgăuzi.
Aici în mănăstire sunt lucruri sfinte vechi, fiecare avînd istoria sa. Una din ele este Sfînta Cruce mostenită de la vechea mănăstire, închisă în anul 1949. Ea are o înaltime de 5 metri. Dupa ce a fost închisa şi distrusă Manastirea Zloti, Sfînta Cruce a fost dusă de crestini în Satul Nou, raionul Cimislia pentru a fi pusă în localitate. Fiind prea înaltă oamenii au încercat să o scurteze cu ferestrăul şi de îndata a început a curge sînge din ea, astfel ea nu a fos scurtată. Mai tîrziu Sfînta Cruce a fost dusă în cimitirul din sat, unde s-a păstrat pînă la redeschiderea mănăstririi în anul 1995. Aceasta a fost reintoarsă în mănăstire în anul 1996 de către arhimandritul Tobie.
Icoana veche Maica Domnului, este un alt miracol al mănăstirii. Călugării spun că prin această icoană le-a fost trimis ajutor, lor ca sa înale o aşa frumoasă mănăstire. Întocmai la ea vine o lume întreagă din Republica Moldova spre ajutor. Ea este numită făcătoare de minuni “Maica Domnului”- a tuturor scîrbiţilor. Pe parcursul acestui răstimp de la deschidere şi pînă în prezent o mulţime de creştini au primit diferite tămăduiri, atît sufleteşti, cît şi trupeşti. Marea parte a creştinilor vin la Mănăstirea Zloţi pentru a se închina acestei sfinte icoane şi a fi înscrişi pentru a fi pomeniţi în sfintele rugăciuni către “Maica Domnului”
Sfintele Moaşte, sunt ale Cuvioşilor Parinţi din Kiev şi au fost aduse la mănăstire în anul 1996, de stareţul mănăstirii, arhimandritul Tobie cu binecuvîntarea Preasfintitului episopul Anatolie.
Pentru a finisa toate lucrările, şi de a atinge toate obiectivele monahilor: de a termina poarta mănăstirii, cladirea pentru găzduirea pelerinilor şi constuirea unei biblioteci şi a unui muzeu, este nevoie de multe resurse financiare.