Mănăstirea Hîrova este situată în satul Niculaeuca, raionul Orhei, la 160 km de Chişinău sau la 15 km de Orhei. Vă avertizăm că e posibil de confundat mănăstirea Hîrova din raionul Orhei cu satul Hîrova din raionul Călăraşi.

   Potrivit unor surse, Hîrova a fost întemeiată ca mănăstire de călugăriţe în anul 1805, de către Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi. Se spune, însă că ceva mai devreme aici a fost un schit de calugări care a ars cam în anul 1803. Dupa plecarea monahilor, aici sosesc călugariţe de la schitul Hartop, care construiesc o biserica de lemn în cinstea Marelui Ierarh Nicolae. Deja în anul 1836 în locul bisericii din lemn este construită actuala biserică, din piatră. Printre ctitori se numara si monahia Pelaghia, sora Mitropolitului Moldovei Gavriil Callimachi. În anul 1865, Ioan Botezat, om cu dare de mînă de pe aceste locuri, construieşte biserica de iarnă, cu hramul “Întîmpinarea Domnului”. În perioada dintr-e cele două războaie mondiale, mănăstirea era locuită deja de 190 de călugăriţe.

   Mănăstirea Hîrova, a fost închisă în anul 1959, chiar de Duminica Mare, de către puterea sovietică, mănăstirea ca şi altele din acele timpuri fiind devastată. Maicile însă nu părăsesc mănăstirea, locuind în căsuţele sale de pe teritoriul acesteia. Mănăstirii i s-a confiscat pamîntul şi întreaga gospodarie. Biserica de vară „Sfîntul Nicolae” a fost transformată în depozit de carbuni, apoi în depozit de cereale. Biserica de iarnă „Sfîntul Simion Stalpnicul”, după o renovare radicală, deveni spital pentru copiii cu handicap, iar mai apoi a fost preluată de autorităţi şi folosită în scopuri gospodăreşti. Potrivit unor surse, icoanele din biserica de vară au fost duse la biserica „Sfîntul Nicolae” din Orhei, iar din cea de iarna la Mănăstirea Japca, unica rămasă deschisă sin toată Basarabia.

   Biserica “Sfîntului Nicolae” a fost reparată într-e anii 1988-1990, astfel în februarie 1990 biserica este redeschisă. Pictura bisericii a fost refăcută în anul 1997. Biserica “Sfîntul Simeon Stalpnicul”, a fost construita din nuiele şi lut, în urma cu aproape 140 de ani, însă a rămas în ruine în perioada comunistă şi urmează să fie reparată.